”M-a încercat o emoție cu totul specială când am văzut tablourile Ramonei Raus în expoziția Anamneze din 1995: un număr de pânze șocante prin dimensiunile impunătoare și consistența lor aparte, mai rar întâlnită la un pictor foarte tânăr. Somptuasele interferențe cromatice și ale formelor se grupau de fiecare dată în jurul unui sâmbure ideatic itinerant, cel în stare să organizeze tematic tablourile expoziției. Ca fiecare pictor autentic, Ramona Raus reia ciclic un singur motiv, devenit epicentru al transpunerii plastice. Hiperdimensionarea lucrărilor devine cel mai potrivit mijloc pentru a accede la elocvența detaliului. Este paradoxal cum, pentru un amănunt, o floare, coada unui păun, un fragment de mici dimensiuni, are nevoia și îndrăzneala unor suprafețe mari, generoase; nu este exclus ca în viitor să miniaturizeze amsambluri impunătoare. Ar fi o replica data lucrărilor de acum. Așa cum procedează un plastician autentic, de real talent și evidență forță creatoare.”